Acest articol este un editorial, pentru că voi pune unele comentarii proprii. Și este și un reportaj pentru că pornește de la un eveniment cu multe întâmplări minunate. Eveniment care, scris ca un titlu de articol, vorbește despre Ziua Națională a României și studenții români la Conservator în Castellon, Spania.
În căutarea românilor în locul unde a doua limbă pe care o auzi pe stradă este româna
Atributul care ne unește – „român în Spania”
O întâmplare face ca eu să scriu despre ce fac românii din Spania. Ca să nu mă lungesc aici, mă rezum în a spune că sunt unul dintre ei.
Să scrii despre românii din Spania este relativ ușor. Sunt multe clișee, dar și multe lucruri care te ajută. Dintre cele care ajută, cel mai evident este că suntem mulți. Pentru mine, care m-am educat de zeci de ani să fiu sociabil, împrietenirea, găsirea unor semeni cu care să vibrez ușor este un lucru care îmi dă aripi.
Așa am mărit foarte mult lista personală a oamenilor care îmi sunt aproape. Toți avem în comun faptul că suntem români în Spania. Poate în țară nu am fi avut ocazia de a ne cunoaște. Aici, cu atributul ăsta comun, avem un fel de unitate.
Acum despre clișee…
Au fost multe lucruri pornite de la un adevăr singular generalizat care au portretizat românii din Spania. Vă mai amintiți faza cu „căpșunarii”. Avea ceva cuvântul asta, care luat separat poate fi chiar romantic. O combinație între superioritate, patriotism de peșteră și teamă justificativă.
Superioritate pentru că ne făcea pe noi, cei de acasă, să fim un fel de castă de mai sus, care nu pleacă din țară pentru a culege aplecat căpșuni pentru alții. Patriotism de peșteră pentru că era metafora unei bătăi în piept că „noi nu ne părăsim țara să fim sclavii străinilor”. Teamă justificativă pentru că, deși ne doream, nu aveam curajul de a încerca să plecăm și noi. De aceea, căpșunarii erau limita pe care o vedeam într-un ipotetic și propriu viitor de emigranți. Și nu plecam pentru că noi voiam mai mult…
Apoi, clișeele s-au variat în exprimare. Cele evident negative – hoți, prostituate, cerșetori. Sau evident pozitive – cei mai harnici, fără noi nu se poate, mâncarea noastră e mai bună, noi avem și munți și mare și deltă. Asta din urmă mi se pare cea mai amuzantă, pentru că, luând doar exemplul Spaniei, și ei au tot munți, mare și deltă. Și probabil 90 la sută dintre țările Pământului.
Român în Spania înseamnă incredibil de multe
O să înșir în rândurile ce urmează toate lucrurile pe care le fac cei despre care am scris. Cine se regăsește în listă, să fie sigur că la el/ea mă gândesc când scriu:
Zidar, șofer, frizer, profesor, dentist, student, pictor, politician, agent imobiliar, electrician, empleado de hogar, motostivuitorist, parapantist, polițist, afacerist, ongist, vânzător, măcelar, bucătar, arhitect, doctor, asistent medical, pensionar, recepționer, biolog, marinar, fotograf, preot, faianțar, lingvist, maseur, acumpuncturist, paznic, grădinar, pompier, primar, consilier local, administrator de bloc, agent turism, salvamar, gunoier, manichiurist, grafician, editor imagine, cântăreț, fotbalist, traducător.
Mai pun și ziarist, pentru că, până la urmă, îmi scriu cu fiecare articol o pagină din propria poveste.
Despre toți aceștia am scris. Atenție, am pus varianta masculină a cuvântului, deși realitatea multora e feminină. Plus, articolul e editabil, probabil că pe parcurs o să mai adaug.
Mai sus a fost partea editorială. Urmează partea de reportaj
Unde, Cine și Ce
Au început evenimentele dedicate Zilei Naționale a Românilor. Pentru noi, este Ziua Națională a celor de mai sus, care trăim aici în Spania. De aceea e bine să spunem mereu, La mulți ani România, la mulți ani Români, ORIUNDE v-ați afla.
La centrul cultural al Marinei din Grao de Castellon a avut loc un astfel de eveniment. A fost făcut de Consulatul României, Primăria din Castellon și Uniunea Culturală Română.
În lista de mai sus adaug un cuvânt – Viitorul
În prezența a câteva zeci de oameni pe scenă au urcat cinci tineri. Sara, Tomas, Lucas, Carla și Javier.
Pentru început, vă invit să dați play la videoul de mai jos:
Ceea ce ați ascultat sună și mai bine în sala de concerte. Pe rând, cei cinci au încântat publicul adunat și au primit aplauzele binemeritate.
Sunt români născuți aici. Cu dezinvoltură, au urcat pe scenă și au făcut lucrul pe care îl știu cel mai bine. Când i-am întrebat dacă au înțeles ce înseamnă Ziua Națională mi-au răspuns că da. Și că știu că e o onoare să fie pe scenă cu ocazia asta.
Aici revine partea editorială
Eu, părinții lor, invitații din public și, cred că toți cei care citiți sau nu acest articol le contra-răspundem. Nu, noi suntem mândri. Noi suntem bucuroși de efortul vostru, de talentul și pofta voastră de a demonstra că suntem, într-o listă de de toate, și ceea ce mă văzut pe scena din Grao de Castellon:
UN VIITOR CARE, în mâinile și vocile voastre, SUNĂ BINE.
La mulți ani, România, la mulți ani, Români, oriunde v-ați fi născut!
Poate vrei să citești mai multe știri legate de Studenții români la Conservator în Castellon concert de Ziua Națională
Știri relaționate:
Premierul despre generația tânără din Diaspora. EXCLUSIV APNS
