Românii au fost invitații speciali la Sărbătoarea Magdalenelor din Castellon, o fiesta tradițională de sute de ani. Timp de o săptămână, petrecerile, spectacolele și momentele religioase au scos din case toată suflarea localității. Anul acesta, românii au fost invitați speciali. Azi, la emoționata depunere de flori la statuia Fecioarei Maria, într-o mare de costume populare spaniole, ca o pată de culoare, s-a remarcat și costumul românesc
Într-o mare de costume populare spaniole, o insulă de năframe, motive, ii, brâuri și căciuli românești
Încă de dimineață, o mare de oameni a umplut piața Maria Augustina, din Centrul Castellonului. Este finalul marii sărbători a Magdalenei, cea mai importantă dintre celebrările din zonă. Cei mai mulți sunt în costume populare spaniole.
Fiecare are locul bine stabilit în cortegiu și așteaptă nerăbdători să își audă numele. Abia atunci se pun în șir și încep traseul. Anul acesta s-a auzit și „Asociacion Rumana Europa Cultural”, ceea ce a însemnat că românii au fost invitați speciali. Bineînțeles, au venit în costume populare.
Iată atmosfera de aștetare, plină de emoție, a anunțării începutului pelerinajului:
Traseul până la Biserică, plin de povești, povestiri și cântece, atât ale spaniolilor cât și ale noastre
Traseul a pornit din centrul orașului și a avut 2 kilometri. Mii de castellonezi au participat pe parcursul întregii zile.
Din când în când, cortegiul se oprește și așteptarea se prelungește, însă nu este loc de plictiseală. Românii, cei mai mulți parte din ansamblul profesionist de dansuri populare, cântă. Desigur, și spaniolii sunt mari amatori de exprimare artistică și nu se lasă mai prejos.
Timpul a trecut repede. Și într-un final s-a ajuns la locul dorit.
Iată cum cântă românii și spaniolii:
Galerie Foto:
Înainte de a vedea momentul final, adică cel plin de emoție al depunerii florilor, iată fotografiile care au surprins momentele. A fost o zi plină de culoare și pentru orice fotograf o oportunitate.
Mantaua de flori a Maicii Domnului, simbolul care a adus românii la Sărbătoarea Magdalenelor din Castellon
Trecând peste importanța momentului pentru comunitatea românească, a fost un moment deosebit pentru fiecare în parte. Faptul că pui, alături de alte mii de suflete, o floare în marele tablou care simbolizează Mantaua Maicii Domnului, are pentru credincioși o putere extraordinară.
Toate florile aduse sunt luate de oameni care au special această sarcină și sunt duse la acel panou si sunt puse într-o formă anume astfel încât să iasă desenul ales special pentru anul acesta, pentru a reprezenta ofranda totală către Fecioara Maria, patroana orașului Castellon.
Florile sunt așezate cu rapiditate, iar fiecare are doar câteva secunde să se reculeagă în fața statuii. Sunt așteptate zeci de mii de oameni care vor trece toată ziua pe aici, așa că, din păcate, nu este prea mult timp.
La final, se intră în Biserică.
Momentul în care florile aduse de români sunt puse în panoul simbolic:
Copiii români născuți în Spania
În apropierea locului unde toți pelerinii vor depune florile aduse special, le-am întâlnit pe Lorena, Sofia și Daria. Trei copii români născuți în Spania. Ele au venit îmbrăcate în costume populare spaniole și sunt încă o dovadă că românii sunt integrați perfect în comunitate.
Și nu sunt singurii. Pe parcurs, chiar dacă îmbrăcați în costume Valencienne și făcând parte din grupuri care reprezintă comunitatea locală, mulți oameni vorbeau românește. Este un lucru firesc, pentru că înainte de a fi integrați ca o comunitate, românii s-au integrat individual. În cartierele, asociațiile, școlile și instituțiile în care locuiesc și fac parte.
Iată cum își descriu costumele cele trei românce:
Pentru a nu rămâne cu dubii iată și descrierea mea, pe care am înțeles-o după o scurtă cercetare:
Daria, cea din dreapta, are cel mai vechi costum. Reprezintă costumul de orășean și e mai simplu, fiind mai vechi. Sofia, cea din mijloc, are costum de „Regină”, adică de doamnă de la oraș. Istoric, este mai nou decât cel al Sofiei. Lorena are costum de „labradora”, cum spune ea. Tradus din Valenciană, înseamnă „muncitoare”. Este costumul de sărbătoare al țăranilor și țărăncilor de demult.
Mihaela Luncan, cea care a făcut posibilă această participare românească
Am păstrat pentru final, ca o concluzie, interviul cu Mihaela. Mihaela Luncan s-a zbătut, adică a făcut toate demersurile, pentru a avea prezența românească în această zi atât de importantă pentru Castellon.
Este un lucru mare, mai ales că a fost singura reprezentare oficială a unei națiuni alta decât spaniolă. Fiecare grup a avut un steag care să identifice, inclusiv ca element de mândrie, partea din Castellon din care face parte. Pe al nostru, al românilor, scria „Asociacion Rumana Europa Cultural”.
