- au scris un mesaj pe peretele dintre tablouri – 1,5 grade celsius
- s-au lipit cu superglue de ramele tablourilor
- au făcut ca mesajul lor să fie superviralizat
Analiza unei scene repetate -faptele
Cei doi copii sunt membri ai Futuro Vegetal – Viitorul Vegetal. Au 18 și 21 de ani. Pe siteul lor se prezintă ca „un colectiv de insubordonare civilă și acțiune directă care luptă împotriva Crizei Climatice prin adoptarea unui sistem agroalimentar bazat pe plante”.
Acțiunea celor din Madrid este o repetare a altor două acțiuni similare de luna aceasta. Mesajul lor este „merită mai multă pază un tablou decât planeta?”.
În filmare se vede cum scriu mesajul pe perete. Apoi se lipesc cu lipici de ramele tablourilor, pentru a nu putea fi evacuați ușor.
Reacțiile celor din jur
Din reacțiile celor prezenți se observă două atitudini. Sunt unii care strigă „fuera” și „verguenza” – „afară” și „rușine„. Adică dezaprobă gestul și îl consideră un vandalism și nimic mai mult.
Sunt alții, în special care filmează, care își strigă dreptul de a filma și subliniază vocal faptul că activiștii sunt lipiți de tablouri, deci nu pot fi evacuați. Părerea mea este că aceștia sunt tot membri futuro digital. Fără ei, mesajul nu ar fi fost atât de puternic prin viralizare mondială.
Mai este și o a treia reacție, a angajaților muzeului. Total dezorinetați, încearcă haotic să îi oprească pe tinerii activiști, să oprească filmarea, să dea lumea afară…
Un viitor puțin ironic – partea editorială a acestui articol
Crezurile celor doi copii sunt, până la un punct, treaba lor. Eliminarea tuturor alimentelor de origine animală este o discuție fără sens despre o utopie dar care poate fi făcută.
Însă, am dubii că la vârsta asta, mintea poate genera argumente pentru teme de o complexitate care transced discuțiile din cafenele.
Desigur, când citești, auzi și vezi în fiecare zi că omul este „cel mai periculos animal”, începi să crezi asta. Nici nu mai contează cât de aberantă și goală de conținut este afirmația. Și nici nu faci vreun efort să vezi dacă e așa sau nu. E o zonă de confort în care te așezi. Dacă așa se spune, așa e. Și eu vreau să salvez planeta… Cine nu vrea?
Partea urâtă cu aceste gesturi este că mecanismul comunicării este de neoprit. Nimeni nu va vrea să spună că tinerii au făcut un act de vandalism. Sigur, au aruncat cu vopsea în tablouri care arată cât de prefect poate fi omul, dar au făcut-o cu un scop nobil – salvăm planeta.
Eu cred că dintre tinerii aceștia, cu zvâc și cu certitudini, se vor alege polticienii care ne vor conduce. Iar pe acest lucru, eu nu îl văd ca pe un lucru bun.
ALIN PETRICA
